Susținerea de discursuri publice ar trebui, teoretic, să fie una dintre cele mai familiare activități, dat fiind că avem cu toții noțiuni de bază privind comunicarea. În timpul unui discurs, trebuie doar să demonstrăm o mult mai mare capacitate de adaptare la interlocutori – aceștia sunt mult mai numeroși decât în cazul unei comunicări de zi cu zi, iar de multe ori în fața noastră se află persoane pe care nu le cunoaștem. De aceea, dificultatea discursului public provine din audiența copleșitor de mare și uneori din lipsa cunoașterii acesteia. Desigur, se adaugă aici și emoțiile inerente pe care cu toții le avem în fața unui public atât de mare, însă pe care vom încerca să le depășim prin câteva tactici pe care le vom prezenta în continuare.
Figura 8.1. Cunoașterea contextului - Care este specificul evenimentului?
Înainte de a planifica efectiv discursul, este necesar să știm care este specificul evenimentului în cadrul căruia urmează să vorbim. Este o reuniune a studenților (având un caracter informal), este un cuvânt de deschidere în cadrul unui eveniment organizat de firmă cu un stil puțin formal sau este o prezentare a unei cercetări academice ce trebuie să răspundă unor etichete foarte riguroase? În funcție de răspunsul la această întrebare, va fi apoi intuitiv stilul care va fi așteptat din partea ta. În acest punct al pregătirii, se creionează deja câteva dintre cerințele organizatorilor cu privire la stilul discursului tău, respectiv ținuta pe care evenimentul o necesită (îmbrăcăminte, accesorii etc)
Figura 8.2. Cunoașterea contextului – Îmi cunosc audiența?
În funcție de natura evenimentului, poți avea de-a face cu un public pe care să îl cunoști, este o audiență cu care ești familiar și a cărui atitudine poate fi parțial anticipată. În acest sens, vei ști care este aproximativ vârsta publicului, care este stilul abordat de aceștia (mai mult sau mai puțin formal) și de asemenea pot exista anumite experiențe comune care să vă lege și pe care le poți folosi în discurs pentru a stârni amintiri și crea simpatii.
Pe de altă parte, dacă publicul tău este unul necunoscut, îți recomandăm să te documentezi cât mai bine și să folosești cât mai multe informații din partea organizatorilor evenimentului respectiv. Te va ajuta să știi care este natura evenimentului, tipul de audiență la care organizatorii se așteaptă din perspectiva vârstei, a precupărilor și intereselor.
☝ Cel mai important aspect pe care, însă, trebuie să îl cunoști legat de publicul tău este motivația participării la acel eveniment și în special la discursul tău. Este o participare obligatorie, este condiționată de alte beneficii oferite participanților sau participarea este liberă, pentru orice persoană interesată de subiectele avute în discuție? În cel din urmă caz, motivația publicului de a te asculta va fi una intrinsecă, iar această situație te avantajează major. Interesul și atenția din partea lor există, va trebui doar să te asiguri că le vei menține.
Atunci când publicul nu are, însă, un interes și o motivație intrinsecă pentru discursul tău, sau măcar pentru persoana ta, atunci discursul tău va trebui să fie o adevărată poveste, ale cărei tehnici de creare le vom detalia puțin mai târziu.
Figura 8.3.Cunoașterea contextului – Care este tipul discursului așteptat?
✯ Înainte de a merge mai departe, mai trebuie să cunoști cerințele organizatorilor evenimentului din partea ta. Majoritatea evenimentelor au un anumit timp alocat fiecărui vorbitor, iar în unele situații există cerințe predefinite cu privire la tipul discursului care este așteptat din partea ta. În aceste cazuri, este bine să consulți organizatorii și să îi întrebi dacă este de preferat ca discursul tău să abordeze un stil pur informațional, unul argumentativ, unul motivațional sau este la latitudinea ta să faci această alegere. Diferența principală între aceste tipuri de discursuri constă în modul în care este prezentată informația. Un discurs informațional va prezenta informații într-un mod obiectiv cu privire la un nou produs lansat pe piață spre exemplu. Fiind un discurs informațional, acesta va aborda doar aspecte obiective - caracteristici tehnice, fizice, reale, nu va încerca să convingă neapărat audiența să achiziționeze produsul. Acest lucru s-ar întâmpla în cazul unui discurs argumentativ, însă. Acesta va prezenta preponderent avantajele produsului și va încerca să diminueze importanța aspectelor negative. Un asemenea discurs se va finaliza cu un îndemn clar spre acțiunea dorită. Pe de altă parte, discursul motivațional nu te îndeamnă în mod direct spre o acțiune concretă la finalul său, dar încearcă să transmită o stare de spirit, o atitudine, un fel de a fi. Beneficiile unui asemenea discurs nu vor putea fi cuantificate, dar vor putea fi evaluate calitativ, ca și măsură în care vorbitorul a reușit să câștige adepți sau simpatizanți ai ideilor expuse de el.
Figura 8.4. Cunoașterea contextului – Care este stilul meu de comunicare?
✯ Fiecare dintre noi avem un anumit fel preferat de comunicare, putem fi persoane foarte glumețe și relaxate care pot fi vorbitori în public foarte buni atâta timp cât își păstrează stilul original și lejer de comunicare.
Acest gen de persoane, dacă sunt strâmtorate de rigori și contexte formale, vor pierde acel șarm și fluență în comunicare, iar discursurile nu vor mai avea aceeași valoare.
Pe de altă parte, există persoane care în mod instinctiv abordează fiecare situație cu multă seriozitate, iar dacă ar încerca să devină persoanele acelea glumețe, discursul ar pierde mult din conținut. De cele mai multe ori, vorbitorii vor resimți situația ca fiind stânjenitoare și cel mai probabil nu vor mai vrea să repete situația unui discurs public prea curând.
☝ De aceea, este foarte important ca fiecare dintre noi să își cunoască propriul stil de comunicare și să încerce să îl perfecționeze pe acela. Orice stil are avantajele lui, dar în exces știm că orice poate face rău. De aceea, putem încerca să importăm avantaje ale fiecărui stil de comunicare, dar nu putem aplica un cu totul alt tipar asupra noastră. Prin urmare, încearcă să îți dai seama cum te simți cel mai confortabil să comunici, respectiv care este stilul tău general preferat cu privire la îmbrăcăminte, atitudine, vocabular etc. Nu încerca să le schimbi și să le înlături din rădăcină cu gândul că celălalt stil este mai bun. Pentru tine, cea mai bună abordare va fi o adaptare a stilului tău preferat la contextul evenimentului în cauză.
Figura 8.5. Cunoașterea contextului – Care sunt dotările sălii în care voi vorbi?
✯ După cum se poate vedea, avem nevoie de foarte multe informații cu privire la sala în care discursul va avea loc. Acestea sunt necesare pe de-o parte din punct de vedere logistic, pentru că în cazul în care organizatorii nu pun la dispoziție un material de care tu se poate să ai nevoie în discurs, să regândești discursul tău adaptat la ceea ce sala oferă sau să îți procuri singur acele materiale. Pe de altă parte, informațiile privind sala și chiar o vizită în respectiva locație îți va fi foarte folositoare pentru a îți pregăti discursul din punct de vedere psihic.
Văzând sala, vei ști cum să te aștepți că arată aceasta, cum bate lumina, unde va fi cel mai bine să te poziționezi pentru a putea derula slide-urile prezentării tale proiectate, te vei putea pregăti pentru dimensiunea aproximativă a publicului, pentru vocea pe care va trebui să o folosești în vorbire pentru a o adapta dimensiunii spațiului. Mai mult decât atât, te va ajuta să știi dacă discursul tău este înregistrat video și dacă vei avea un microfon în dotare, pentru că de obicei aceste două instrumente provoacă panică în rândul vorbitorilor începători. Știind din timp lucrurile acestea, te vei acomoda cu ideea și vei avea timp să exersezi destul de mult emoțiile vorbirii în fața camerei până în momentul discursului.
A ne imagina situația vorbirii în public în cât mai multe detalii are beneficiul major al faptului că suntem anticipativi și reducem șansele de a fi luați prin surprindere la momentul discursului de aspecte ce ne pot influența negativ. Desigur, situații neprevăzute pot apărea oricând, dar încercăm să reducem cât mai mult această posibilitate, tocmai pentru că sub presiunea stressului, se poate să nu avem întotdeauna cea mai bună reacție la situațiile neprevăzute.
