✯ La nivel conceptual, există termenul de „economie socială" (numită „economie solidară” sau „al treilea sector”), cu care, deși responsabilitatea socială a întreprinderilor are evidente conexiuni, totuși nu se poate identifica cu aceasta.
✯ Noțiunea de economie socială include forme diverse de organizare și/sau juridice cum ar fi: cooperativele, societățile mutuale, asociațiile, fundațiile etc. și s-a dezvoltat din necesitatea de a găsi soluții noi unor probleme sociale, economice sau de mediu ale comunităților și pentru satisfacerea nevoilor membrilor comunității care sunt ignorate sau insuficient acoperite de sectorul public sau privat. Aceste întreprinderi sunt deosebit de active în anumite domenii cum ar fi protecția socială, serviciile sociale, sănătatea, băncile, asigurările, producția agricolă, serviciile de proximitate, educație și formare, cultură, sport și activități recreative.
☝ Ceea ce este important de subliniat este faptul că acestea urmăresc, în activitatea lor, alte obiective decât profitul. Misiunea lor principală nu este de a genera profituri financiare pentru proprietarii lor, ci de a furniza bunuri și servicii fie membrilor lor, fie comunității în sens larg, precum și urmărirea de obiective de interes general.
✯ Termenul generic utilizat în mod tradițional în numeroase state europene, dar, de asemenea, și la nivelul instituțiilor Uniunii Europene pentru a desemna aceste organizații, și anume de „economie socială", este menit să reflecte atenția deosebită acordată efectelor sociale ale activităților derulate, precum și asupra structurilor de guvernanță participativă și a proceselor decizionale democratice ce caracterizează aceste întreprinderi.
✯ Structura de proprietate a acestor întreprinderi poate fi și ea specială, drepturile de proprietate putând fi acordate altor părți decât investitorii. Acești parteneri sunt lucrătorii, clienții sau chiar persoane benevole, dat fiind că numeroase organizații de economie socială se caracterizează printr-o participare puternică a voluntarilor care joacă deseori un rol definitoriu în demararea activităților.
✯ Economia socială acordă prioritate unui model de întreprindere, numită „întreprindere socială" care respectă valori cum sunt: supremația participării actorilor sociali, a persoanei și a obiectivelor sociale asupra capitalului; apărarea și aplicarea principiului solidarității și al responsabilității; comuniunea între interesele membrilor utilizatori și interesul general; controlul democratic exercitat de membrii organizației/ întreprinderii; adeziunea voluntară și deschisă; autonomia de gestiune și independența față de autoritățile publice; alocarea celei mai mari părți a excedentului pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și de furnizare de servicii membrilor în conformitate cu interesul general.
✯ Întreprinderile sociale se disting de asociațiile sau organizațiile caritabile tradiționale prin faptul că ele obțin o parte importantă a veniturilor lor din activitățile comerciale (cel putin 50%, în unele opinii), nefiind dependente de subvenții sau alte alocații financiare.
✯ Așadar, spre deosebire de întreprinderile tradiționale, finalitatea activității întreprinderilor sociale este în mod principal socială, majoritatea profiturilor lor fiind reinvestite sau afectate realizării misiunii lor.
☝ Noutatea pe care o aduc întreprinderile sociale rezidă în capacitatea lor de a adăuga o dimensiune antreprenorială și comercială prestării de servicii de interes general și urmăririi de obiective sociale. Această capacitate permite acestor organizații să acționeze în domenii care, în multe țări, erau destinate exclusiv sectorului public (ocuparea și formarea forței de muncă, educație, sănătate ș.a.).
✯ Din cele prezentate mai sus, rezultă diferențe considerabile între obiectivele întreprinderilor tradiționale ce promovează în activitățile lor principiile responsabilității sociale și întreprinderile sociale, ce concretizează prin existența lor conceptul de economie socială.
✯ Atât întreprinderile sociale cât și cele tradiționale ce desfășoară proiecte de responsabilitate socială derulează activități care vizează probleme ce țin de protecția mediului, protecția drepturilor omului, dezvoltarea societății, sănătatea publică, protecția consumatorului, etc.
Așadar observăm un țel comun pentru care întreprinderile sociale și cele tradiționale îndreptate către responsabilitate socială depun eforturi (capital uman, resurse financiare) să-l îndeplinească: o societate mai bună și un nivel de viață mai bun pentru prezent și pentru generațiile viitoare, în acord cu principiile dezvoltării durabile.
☝ O altă legătură evidentă între întreprinderile sociale și cele tradiționale responsabile social este cea referitoare la etică. Astfel, în timp ce economia socială este „o formă alternativă de dezvoltare economică bazată pe principii etice - solidaritate, democrație, dezvoltare profesională și personal”, responsabilitatea socială are, așa cum am prezentat anterior, o componentă etică, responsabilitatea etică (reguli morale și principii etice).
