✯ Conceptul de dezvoltare durabilă se referă la acea „dezvoltare care răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a le întâlni pe ale lor”.
☝ Este general acceptat faptul că dezvoltarea durabilă necesită o convergență între trei piloni fundamentali ce-i definesc conținutul: dezvoltarea economică, echitatea socială și protectia mediului.
Guvernele, mediul de afaceri și societatea civilă au acceptat dezvoltarea durabilă ca un principiu călăuzitor și au încurajat participarea mediului de afaceri a organizațiilor neguvernamentale în acest proces.
✯ O serie de elemente sunt definitorii pentru sfera politicilor de dezvoltare durabilă și se referă la aspecte cum sunt:
- compatibilitatea permanentă și sigură a mediului creat de om cu mediul natural;
- egalitatea șanselor generațiilor care coexistă și se succed în timp și spațiu;
- interpretarea prezentului prin prisma viitorului, sub forma introducerii, ca scop al dezvoltării durabile a securității ecologice în locul maximizării profitului;
- introducerea compatibilității strategiilor naționale de dezvoltare, ca urmare a interdependenței tot mai puternice, în plan geoeconomic și ecologic;
- mutarea centrului de greutate în asigurarea bunăstării generale de la cantitatea și intensitatea creșterii economice la calitatea acesteia;
- capitalul ecologic (natural) se află în interdependență și se integrează organic cu capitalul uman (cultural), în cadrul unei strategii globale ce își redefinește obiectivele economice și sociale îți extinde orizontul de cuprindere în timp și spatiu.
☝ Orice politică de dezvoltare durabilă trebuie să fie astfel elaborată încât să cuprindă obiective clare ce urmează a fi atinse, criterii de apreciere și indicatori de măsurare, mecanisme juridice, economice și spiritual-culturale. De asemenea, vor fi avute în vedere managementul ecologic al proceselor, auditul ecologic, precum și tehnologiile curate.
☝ Așa cum s-a arătat, dezvoltarea durabilă trebuie să stea la baza construirii unei societăți viabile, care să-și satisfacă nevoile fără a pune în pericol perspectivele generațiilor viitoare. Este vorba, deci, de așezarea la baza dezvoltării durabile a unui concept profund moral, și anume echitatea între generații.
✯ La nivelul organizațiilor economice, dezvoltarea durabilă se referă la luarea în considerare a principiilor fundamentale și etice ce le ghidează acțiunea precum și gestiunea riscurilor (economice, sociale, ecologice) pe care activitățile lor le pot antrena pe termen scurt și lung, asigurând astfel protejarea, susținerea și îmbunătățirea capitalului uman, natural și financiar de care dispun. O companie ce ia în considerare imperativele dezvoltării durabile are, așadar, o abordare și o perspectivă pe termen lung.
✯ Astfel concepută, politica de dezvoltare durabilă include acțiuni de responsabilitate socială ale unei întreprinderi.
✯ Ca atare, putem vorbi de o conduită a întreprinderilor care este responsabilă social în consens cu exigențele dezvoltării durabile. Mai mult, proprii angajați sunt stimulați să contribuie prin comportamentul lor la concretizarea practicilor de dezvoltare durabilă și de responsabilitate socială.
✯ Raportarea este o condiție necesară a concretizării demersurilor de responsabilitate socială. De altfel, o întreprindere nu poate fi considerată „responsabilă" dacă omite să raporteze performanțele sale sociale, economice și de mediu. Ea trebuie să elaboreze în mod sistematic și să difuzeze către părțile interesate informații relevante cu privire la impactul activităților sale asupra acestor trei sfere. Cel mai cunoscut standard de raportare a Dezvoltării Durabile/Responsabilității Sociale este Global Reporting Initiative (GRI), dezvoltat de organizația neguvernamentală cu aceeași denumire împreună cu Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). În prezent, GRI se află la cea de-a patra generație — versiunea G4 Guidelines (GRI G4).
GRI G4 este conceput astfel încât să se aplice tuturor organizațiilor de toate tipurile, din toate sectoarele și de toate dimensiunile din întreaga lume.
G4 este format din două documente, unul ce cuprinde principiile raportării și informațiile standard, iar celălalt este de fapt un ghid de implementare.
✯ Reținem din conținutul acestui standard, faptul că în ceea ce priveșe informațiile standard, au fost stabiliți un număr de 58 de indicatori, împărțiți în trei domenii, și anume economic, de mediu și social. Așa cum sunt ei prezentați în cuprinsul standardului, acești indicatori sunt de natură să faciliteze întreprinderilor evaluarea impactului pe care îl au activitățile lor, și să identifice cu ușurință care sunt „punctele lor slabe” unde trebuie să intervină pentru îmbunătățirea performanțelor lor.
✯ Indicatorii sociali vizează practicile legate de forța de muncă și munca decentă (condițiile de muncă, politica de personal, relațiile manageri – angajați, sănătatea ocupațională și siguranța muncii, educația și formarea, diversitatea și oportunitățile egale, mecanismele de rezolvare a plângerilor în întreprindere etc.), precum și respectarea drepturilor omului (nediscriminarea, libertatea de asociere și de negociere colectivă, munca minorilor, munca forțată etc.).
