✯ Fiecare dintre noi percepe realitatea printr-un filtru numit familiaritate. Percepţiile noastre sunt influenţate în mod profund de ceea ce ştim şi de ceea ce credem, de etichetele sau şabloanele pe care obişnuim să le folosim pentru a descrie lucrurile pe care le vedem în jurul nostru zi de zi. Acest sistem de cunoştinţe şi credinţe este adesea descris ca „privirea asupra lumii” sau „paradigmă”.
Adesea, suntem obişnuiţi să credem că percepţiile noastre constituie singura realitate existentă. Gândim de cele mai multe ori că ceea ce credem sunt fapte şi obiective adevărate, iar aceste adevăruri sunt evidente. De asemenea, gândim adesea despre credinţele noastre că sunt bazate pe informaţii reale, deşi aceste informaţii nu au întotdeauna amplitudinea sau validitatea necesare pentru a putea susţine, în mod evident şi indubitabil, aceste credinţe.
Pentru a ne putea conecta efectiv la nevoile reale ale celorlalţi, realizând astfel premisele necesare sporirii eficienţei personale în relaţiile complexe cu ceilalţi, este necesar să înţelegem mai întâi cum anume percepem noi lumea, realitatea care ne înconjoară şi, totodată, cum percep realitatea ceilalţi.
☝ În Grecia antică, Hipocrate, fondatorul uneia dintre şcolile de medicină extrem de influente ale acelei vremi, a observat faptul că foarte mulţi oameni aveau caracteristici comportamentale similare. În timp ce unele grupuri afişau anumite modele comportamentale consistente, alte grupuri afişau modele comportamentale complet diferite. Hipocrate a remarcat, de asemenea, că dacă poate identifica grupul din care persoana face parte, atunci ar putea prevedea reacţiile acelei persoane în diferite contexte şi în contact cu diverse evenimente.
✯ Pe baza observaţiilor sale, Hipocrate a structurat oamenii, în funcţie de comportamentele afişate, în patru categorii, considerând că oamenii se comportă în moduri particulare datorită efectului diferitelor fluide sau umori ale corpului asupra lor:
- Melancolic, indică, în viziunea lui Hipocrate, o persoană căreia îi plăcea să ducă o viaţă ordonată, adesea adâncită în gânduri, detaşată, analitică, o persoană inteligenta şi având tendinţa spre depresie;
- Flegmatic, indică o persoană căreia îi plăcea liniştea, calmul şi pasivitatea, o persoană prietenoasă şi adesea informală ;
- Sangvin, indică o persoană caracterizată prin optimism, spontaneitate şi având un nivel energetic extrem de înalt;
- Coleric, indică o persoană cu un comportament formal, structurată şi eficientă, un lider înnăscut.
✯ Ştiinţa medicală a evoluat enorm din vremea în care Hipocrate îşi fundamenta teoria celor patru tipuri de comportamente, dar observaţiile sale comportamentale s-au dovedit a fi atât de profunde şi de relevante încât multe dintre studiile moderne cu privire la personalitate sunt bazate pe această teorie.
✯ Într-una dintre lucrările sale de pionierat, doctorul Carl Gustav Jung sugerează că oamenii pot avea diferite preferinţe psihologice, fapt care le conferă diferite perspective asupra aceleiaşi situaţii. Înţelegerea acestor diferite perspective şi atitudini este extrem de relevantă pentru înţelegerea cerinţelor şi nevoilor culturale ale indivizilor sau organizaţiilor, pentru motivarea şi pentru conducerea eficientă, performantă, a acestora.
✯ Paul Popescu-Neveanu precizează că percepţia, „Ca proces primar, se distinge de reprezentări şi de gândire, considerate procese secundare, prin faptul prezenţei stimulilor în câmpul senzorial şi al desfăşurării percepţiei atâta timp cât se păstrează contactul cu stimulul complex. în acest sens trebuie înţeles şi caracterul nemijlocit al percepţiei, iar nu în cel al absenţei influenţei experienţei, modelelor (gestalturilor) sau cunoştinţelor".
✯ Percepţia constituie un nivel superior de prelucrare şi integrare a informaţiei despre lumea externă şi despre propriul nostru Eu. Superioritatea constă în realizarea unei imagini sintetice, unitare, în care obiectele şi fenomenele care acţionează direct asupra organelor noastre de simţ sunt reflectate că totalităţi integrale, în individualitatea lor specifică. Percepţia este o funcţie de adaptare a informaţiilor despre evenimentele din mediul exterior sau interior pe calea mecanismelor senzoriale.
Trăind într-o lume diversă de obiecte fizice, materiale şi fenomene care există în spaţiu şi se desfăşoară în timp, omul stabileşte relaţii informaţionale cu acestea, se adaptează şi se conectează acestora prin intermediul capacităţilor perceptive de care dispune.
✯ Percepţia este un mecanism complex, guvernat de legităţi complexe:
- (însuşirile obiectului nu sunt semnalate separat ci într-o imagine unitară ce cuprinde atât însuşirile semnificative cât şi pe cele de detaliu şi de fond);
- (se referă la faptul că omul nu reflectă în acelaşi grad toţi stimulii, ci îi selectează);
- legea semnificaţiei (percepţia este influenţată de semnificaţia pe care o acordăm obiectului perceput);
- (imaginea perceptivă rămâne constantă din punct de vedere al mărimii, formei şi culorilor obiectelor);
- legea proiectivităţii imaginii perceptive (neuro-funcţional imaginea se realizează la nivel cortical, dar psihologic ea este proiectată la nivelul sursei).
✯ Ştim că, în funcţie de anumite cauze, percepţiile noastre pot fi denaturate. Una dintre cauze o constituie deficienţele senzoriale, deficienţe datorate unei stări critice ale subsistemului. Halucinaţiile, formă a denaturării perceptive, sunt datorate intoxicaţiilor cu anumite substanţe, emoţiilor puternice, stărilor critice prelungite sau a tulburărilor psihice. O altă categorie de percepţii denaturate, iluziile, au la originea producerii lor existenţa unui conflict de semnificaţie.
Percepţia este nu numai o imagine, mai mult sau mai puţin constituită, a unui obiect sau fenomen din lumea externă. Ea poate fi examinată şi ca proces, în cursul căruia se formează, se „construieşte” treptat imaginea perceptivă. Din aceasta perspectivă, percepţia poate fi concepută ca un sistem de acţiuni perceptive. În mod obişnuit, în mintea noastră informaţia despre obiecte şi fenomene există sub formă de imagini cu care operăm fără a sesiza în mod conştient diferitele unităţi structurale ale procesului perceptiv. În realitate, acestea sunt permanent implicate.
Am afirmat că percepţiile reprezintă o conduită psihologică prin care un individ îşi organizează senzaţiile şi ia cunoştinţă de real. Unele percepţii se formează uşor. Obiectele fizice obişnuite nu ne fac prea multe probleme odată ce am învăţat ce sunt. Puţini oameni sunt incapabili să recunoască un automobil, o minge de fotbal, o casă, ş.a.m.d., doar dacă, desigur, au vreun tip de incapacitate senzorială sau afecţiune neurologică. Deoarece, în general, ne lipsesc informaţii complet satisfăcătoare pentru interpretarea experienţelor, majoritatea percepţiilor noastre sunt empirice într-o oarecare măsură. Interpretările pe care le dăm experienţelor, în special cele referitoare la stările interioare ale altora, nu sunt înnăscute, ci învăţate. Indiferent dacă prin condiţionare sau prin experienţe repetate, oamenii încep să ataşeze anumite înţelesuri unor semne şi grupe de semne. Un semn este orice lucru care reprezintă altceva.
✯ Un tip special de semn, care este esenţial pentru comunicare, este simbolul. Un simbol este orice lucru pe care-l alegem intenţionat pentru a reprezenta altceva. Legătura dintre un simbol şi ceea ce reprezintă este, de obicei, arbitrară. Nu există nici o relaţie necesară între cuvântul scaun, de exemplu, şi obiectul pe care-l identificăm cu acest nume.
Odată ce am învăţat o anumită conexiune, devine din ce în ce mai greu să avem în vedere alte posibilităţi. Percepţiile devin stabile. Acesta este unul din motivele pentru care oamenii pot părea adesea a fi atât de siguri că ştiu ce se petrece în mintea altora. Acest tip de învăţare, că şi altele, este dificil de corectat, şi unii indivizi devin aproape imuni la posibilitatea că percepţiile lor să se înşele.
☝ Percepţiile care rezistă schimbărilor realiste au adesea ca rezultat formarea stereotipurilor.
✯ Un stereotip este o părere fixă despre caracteristicile comune ale obiectelor dintr-o clasă de obiecte care ignoră diferenţele individuale. Un stereotip cultural este o părere fixă despre un grup de oameni, uniţi de unele caracteristici comune, care nu ţine seama de diferenţele dintre membri. Stereotipurile culturale sunt adesea defavorabile. Unul din aspectele mai înşelătoare ale stereotipurilor culturale este că informaţiile despre un singur individ sunt adesea generalizate la grupuri întregi de oameni. Stereotipurile culturale pot afecta concepţiile şi imaginea oamenilor în proprii lor ochi. Percepţiile altora legate de noi pot afecta modul în care ne privim noi înşine. Dacă o persoană este tratată în mod persistent că şi cum ar avea unele caracteristici nedorite, acea persoană ar putea, cu timpul, să înceapă să arate acele caracteristici. Deoarece dorim să avem o comunicare constructivă, una din principalele noastre sarcini este să depăşim efectele negative ale stereotipiilor. Această sarcină este vitală cei aflaţi în poziţia de lideri.
Concluzionând, putem spune că în ceea ce priveşte percepţia, cu cât ne apropiem mai mult de un anumit lucru, de conţinutul lui, cu atât percepem mai clar elementele care îl compun şi care îi conferă sens şi unicitate.
☝ Nu există realitate!!! Este numai percepţie!!! Pentru a putea comunica şi a putea face legături cu ceilalţi trebuie să putem vedea lucrurile din punctul lor de vedere.
✯ Consecinţă:
Putem să nu fim de acord, dar să avem cu toţii dreptate.
