✯ Responsabilitatea socială a corporaţiilor (CSR) este un concept care face referire la datoriile pe care le au corporaţiile, şi în speţă multinaţionalele, faţă de părţile implicate în desfăşurarea acţiunilor presupuse de activitatea lor economică.
☝ Conceptul, apărut după cel de-al doilea Război Mondial, odată cu creşterea economică şi cu exacerbarea rolului jucat de companiile mari în societate, trebuie delimitat de acela de acţiune responsabilă din punct de vedere social. Acest din urmă concept a apărut cu mult înaintea secolului XX şi se referă mai degrabă la un punct singular din strategia unei companii vizavi de părţile implicate (stakeholders), fără fi necesar vreun angajament faţă de acestea sau faţă de valorile sociale preexistente. Prin contrast, responsabilitatea socială a corporaţiilor reprezintă tocmai un angajament luat faţă de societate şi părţile implicate în ceea ce priveşte acţiunile din sfera activităţii economice.
✽ Astfel, Kotler consideră că CSR este un angajament al firmei de a contribui la bunul mers alcomunităţii prin intermediul unor practici discreţionare şi implicarea resurselor firmei. Cuvântul discreţionar se referă la: care acţionează, se exercită aşa cum consideră cineva, fără a fi prevăzut şi îngăduit de lege; care are prin lege întreaga libertate de acţiune. Kotler este de părere că CSR nu implică acele activităţi care sunt impuse de către sistemul legislativ. Autorul face referire la angajamentele voluntare în aplicarea unor practici care sunt impuse din afară.
✽ Literatura de specialitate a încercat să definească CSR încă din anii 1960. Davis s-a referit la CSR luând în considerare „deciziile şi acţiunile oamenilor de afaceri întreprinse din motive care depăşesc (cel puţin parţial) interesele economice şi tehnice directe ale organizaţiei”.
✽ Pentru definirea CSR nu există o definiţie unanim acceptată, acest concept fiind însă considerat: modalitatea prin care firmele integrează preocupările sociale, cele legate de mediu şi cele economice în cadrul culturii lor, a sistemului decizional, a strategiei pe care o aplică, într-o manieră transparentă şi responsabilă, modalitate prin care instaurează practici exemplare, care să ducă la o creştere a avuţiei şi la o ameliorare a societăţii.
☝ Toate definiţiile conceptului de CSR au ca punct comun ideea că organizaţiile de afaceri au responsabilităţi în ceea ce priveşte binele întregii societăţi.
✽ Caroll defineşte CSR pornind de la cererile economice, legale, etice şi sociale pe care societatea leinvocă mediului de afaceri. Un pas mai departe impune folosirea sintagmei de iniţiative sociale ale firmei care descriu efortul depus sub umbrela acţiunilor de responsabilitate socială. Iniţiativele sociale ale firmei sunt activităţile principale întreprinse de o firmă pentru a sprijinicauzele sociale în scopul îndeplinirii angajamentelor faţă de responsabilitatea socială.
✽ Hopkins susţine că CSR vizează tratamentul responsabil şi etic al stakeholderi-lor. Etic sau moral înseamnă a-i trata într-un mod considerat a fi acceptabil de către societatea civilizată. Social include atât responsabilitatea economică, cât şi cea legată de mediu. Implicarea firmelor în abordarea unor probleme care privesc societate a devenit un subiect foarte frecvent pe agenda comunităţii de afaceri şi a unor organisme naţionale şi internaţionale.
✽ Mai recent, Kotler şi Lee (2005) au definit termenul RSC ca fiind „un angajament care contribuie la bunăstarea comunităţii prin intermediul unor practici de afaceri discreționare şi prin alocarea de resurse corporative”. În această concepție, autorii menționați stabilesc o relație directă între RSC și inițiativele sociale corporative, înțelese drept „activități principale întreprinse de către o corporație pentru a sprijini cauze de ordin social și pentru a-și îndeplini angajamentele de responsabilitate socială corporativă asumate”.
☝ Din ce în ce mai multe organisme internaţionale şi firme private militează pentru ceea ce, în ţările vestice, este cunoscut sub numele de Corporate Social Responsibility (CSR).
CSR evidenţiază contribuţia pe care firmele trebuie să o aibă pentru a participa la dezvoltarea societăţii moderne. În acest caz statele şi instituţiile internaţionale au elaborat o serie de standarde pentru a defini CSR.
✽ Uniunea Europeană defineşte responsabilitatea socială drept „un concept prin intermediul căruia o companie integrează în mod voluntar preocupările faţă de problemele sociale şi cele de mediu, în operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea cu partenerii de interes”. A acţiona cu responsabilitate socială înseamnă nu numai a îndeplini prevederile legale, ci a merge dincolo de acestea prin investiţii voluntare în capitalul uman, în managementul mediului şi în relaţiile cu toate grupurile de interesaţi.
✽ World Business Council for Sustainable Development (Consiliul Mondial al Companiilor pentru Dezvoltare Durabilă) propune altă definiţie: „responsabilitatea socială a companiilor este angajamentul continuu asumat de către companii de a avea un comportament etic şi de a contribui la dezvoltarea economică, îmbunătăţind, în acelaşi timp, calitatea vieţii angajaţilor şi a familiilor acestora, a comunităţilor locale şi a societăţii, în general”.
✽ Programul Organizației Națiunilor Unite intitulat UN Global Compact acționează ca un ghid pentru companiile care se orientează către RSC. Programul prezintă direcții de acțiune care se subsumează unui set de 10 principii universale, împărțite pe 4 domenii de interes: drepturile omului, standardele de muncă, mediul înconjurător și lupta împotriva corupției. Națiunile Unite recomandă companiilor să integreze principiile Global Compact în strategia lor de acțiune și să le promoveze în toate sferele de influență. Integrarea celor 10 principii implică trei etape: compania își ia angajamentul de a respecta principiile, înscriindu-se în Global Compact; elaborează un plan de implementare a principiilor; raportează anual către Global Compact progresul făcut în implementare.
✽ În concepția specialiștilor Băncii Mondiale, „responsabilitatea socială este un angajament asumat de către companii de a contribui la o dezvoltare economica durabilă, alături de angajaţi, familii, comunităţile locale şi societate în ansamblu pentru a îmbunătăţi calitatea vieţilor lor, prin metode adecvate atât pentru afaceri cat şi pentru dezvoltare”.
☝ Tema responsabilităţii sociale a corporaţiilor a dobândit dimensiuni veritabile doar la începutul anilor '90, cu o accelerare considerabilă spre anul 2000. Dezbaterea asupra conceptului responsabilităţii sociale a corporaţiilor se integrează în dezbaterea la nivel mondial cu privire la viitorul planetei (sub aspect economic, social şi de mediu) în jurul conceptului de „dezvoltare durabilă” formalizat de ONU în 1992. Tema dezvoltării durabile a fost iniţiată încă din 1970 o dată cu publicarea primului raport al Clubului de la Roma intitulat "The Limits of Growth" (Limitele creşterii). În raportul Brundtland (1987), dezvoltarea durabilă este definită ca fiind: „capacitatea generaţiilor actuale de a satisface nevoile prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”.
Dacă înainte de anul 2000, dezvoltarea durabilă era o temă abordată în termeni macro-economici, astăzi aceasta este dezbătută mai ales în termeni micro-economici, la nivel de entităţi economice. Problematica priveşte în special marile corporaţii multinaţionale, având în vedere cifra de afaceri şi prezenţa lor în toate ţările lumii, inclusiv în cele în care respectarea drepturilor omului ori lupta împotriva corupţiei nu constituie o prioritate a guvernelor.
