✯ Responsabilitatea desemnează caracteristica agentului (individual sau colectiv) de a acţiona în cunoştinţă de cauză, dispunând de competenţă, de maturitate şi pregătire, de condiţii de libertate, astfel încât să se recunoască în actele săvârşite şi să îşi asume urmările acestora.
Către o etică a responsabilităţii în Administraţia publică
☝ Importanţa valorii responsabilităţii, în aria eticii şi deontologiei, rezultă şi din consacrarea, tot mai clară, a sintagmei „coduri de responsabilitate profesională”; astfel denumite, ele „sugerează faptul că profesiile pot fi ghidate în practica lor de norme speciale, care exprimă valorile centrale ale fiecărei profesii, şi care nesocotesc acele consideraţii ce ar putea ghida comportamentul neprofesioniştilor în contexte similare de conflict, sau potenţial conflict”.
☝ Termenul de responsabilitate vizează capacitatea individului de a răspunde pentru faptele sale. În acest sens este invocată răspunderea juridică, adică capacitatea de exerciţiu a persoanei şi implicit posibilitatea de a fi sancţionată pentru abaterile de la normativitate. Răspunderea juridică este văzută ca o formă de răspundere socială a individului, înţeleasă ca obligaţie a acestuia de a suporta consecinţele propriei fapte. Încălcarea unei norme de drept atrage sancţiunea în baza unei proceduri formale de stabilire a vinei şi vinovăţiei. Evoluţia istorică de pedeapsă porneşte de la ideea de pedeapsă corporală, supliciu bazat pe identificarea dintre individ şi corporalitatea sa, şi până la formele simbolice specifice justiţiei restaurative, care pun accent pe dezvoltarea autonomiei şi responsabilităţii în contexte educaţionale.
✯ Răspunderea ca formă a responsabilităţii se transformă din perspectivă istorică, în funcţie de entitatea care se subrogă, în primitor al responsabilităţii. Acesta poate fi: monarhul, statul, societatea în genere, comunitatea sau victima. Modelul talionic (ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte) gândeşte relaţia de responsabilitate pe un model faţă către faţă. Titularul dreptului lezat este subiectul pasiv al responsabilităţii şi titularul dreptului de reparaţie. Această viziune stă la baza sistemului de drept civil.
✯ Responsabilitatea individului aşa cum este văzută în filosofia modernă, are ca subiect pasiv o persoană determinată din apropierea actorului moral, responsabil, cu care acesta interacţionează. Modelul penal al responsabilităţii îl contrapune pe individ atât propriei sale victime, cât şi unui subiect de drept simbolic, numit stat.
✯ Ofensa adusă prin fapta penală nu este răzbunată direct de victimă sau de aparţinătorii acesteia, ea fiind transferată statului. Legitimitatea pedepsei este justificată „printr-un contract social, prin care cetăţenii renunţă voluntar la propriul drept la răzbunare în favoarea statului, în schimbul garantării sociabilităţii”.
☝ Răspunderea penală este o formă a responsabilităţii individului faţă de o persoană generică – statul, reprezentat prin magistraţi. În acest model a răspunderii faţă de persoane generice vedem originea ideii moderne de responsabilitate faţă de non- prezenţă, adică de persoane generice titulare prezumate ale unor drepturi. Titularul răzbunării în perioada modernă este suveranul, întrucât prejudiciile aduse unui membru al comunităţii se transformă într-o ofensă adusă acestuia.
✯ Depersonalizarea suveranităţii prin procesele de democratizare face ca responsabilitatea faţă de suveran ca persoană concretă să se transfere către stat ca entitate abstractă, făcându-şi astfel loc ideea de non-persoană ca titulară a pasivului responsabilităţii.
✯ Putem vorbi despre responsabilitate faţă de generaţiile viitoare, faţă de mediu, faţă de binele public, etc. Sistemele de common law oferă comunităţii calitatea de actor pasiv al răspunderii juridice şi în general al responsabilităţii pentru propria conduită a individului.
✯ Comunitatea este cea lezată şi nu doar victima, întrucât prin săvârşirea unei infracţiuni este tulburat echilibrul social al comunităţii. Comunitatea este invitată să sancţioneze prin intermediul reprezentanţilor acesteia, constituiţi din juraţi.
✯ O decizie politică sau administrativă este şi ea încărcată de responsabilitate faţă de persoane non-prezente şi chiar faţă de persoane potenţiale. Decizia cu privire la exploatarea gazelor de şist luată de o serie de politicieni poate afecta dreptul la un mediu curat, atât a cetăţenilor din zone de unde se fac exploatări, cât şi a generaţiilor viitoare care vor locui în acele zone.
✯ Responsabilitatea socială corporatistă cere companiilor să returneze comunităţilor o parte din plus valoare, compensând eventualele prejudicii şi generând dezvoltare durabilă. Din păcate, multe din programele de responsabilitate socială corporatistă sunt văzute în calitate de instrumente de promovare a organizaţiei şi de îmbunătăţire a comunicării publice a acesteia.
