Modulul 10 – Rolul instituțiilor internaţionale în evaluarea CSR

✯ În literatura de specialitate există o întreagă paletă de preocupări pe care le pot avea firmele în ceea ce priveşte CSR. Date fiind aceste multiple posibilităţi de acţiune, nu este de mirare că există atât de multe definiţii şi opinii care încearcă să surprindă esenţa a ceea ce implică CSR. Conform World Business Council for Sustainable Development (Consiliul Mondial al Companiilor pentru Dezvoltare Durabilă) aspectele pe care le implică CSR se referă la următoarele:

• Drepturile omului: abordarea unor aspecte multiple, începând cu munca copiilor, şi până la dreptul de a respira aer curat şi a bea apă curată;
• Drepturile angajaţilor: îmbunătăţirea abilităţilor, participarea la trening-uri, respectarea diferenţelor culturale etc.;
• Protecţia mediului înconjurător: existenţă unor reglementări privitoare la protecţia mediului prin folosirea unor tehnologii care să ducă la scăderea poluării şi degradării mediului;
• Implicarea în comunitate: investiţii în bunăstarea comunităţii, training-uri şi parteneriate cu comunităţile locale, donaţii etc.;
• Relaţiile cu furnizorii: schimburi de cunoştinţe, tehnologii şi idei (dintre furnizori şi firme), oportunităţi oferite furnizorilor naţionali etc.

☝ Pe măsură ce statele şi instituţiile internaţionale şi-au dat seama că adoptarea principiilor de CSR de către companii serveşte obiectivelor de dezvoltare durabilă, a apărut şi nevoia unor standarde internaţionale pentru a defini ce înseamnă un „comportament corporativ dezirabil”.

☝ Naţiunile Unite, Uniunea Europeană şi Organizaţia pentru Cooperare si Dezvoltare Economică sunt trei dintre cele mai importante instituţii care s-au implicat în elaborarea unui cadru care să definească CSR şi să stabilească indicatorii prin care poate fi evaluat în mod transparent. Acest cadru (figura următoare), a fost însoţit de recomandări şi principii care să ghideze statele şi autorităţile locale în formularea de politici publice care să promoveze, să asigure transparenţa şi să susţină iniţiativele de CSR.

Figura 10.1. Rolul instituţiilor internaţionale în domeniul CSR

Sursa: http://www.responsabilitatesociala.ro

✯ În prezent, pentru a demonstra că este „responsabilă social”, orice companie trebuie să cunoască şi să înţeleagă principiile internaţionale ale CSR, universal valabile, şi să comunice periodic instituţiilor abilitate dacă au reuşit să integreze aceste principii în strategiile şi deciziile adoptate.

➤ UN Global Compact. Global Compact este iniţiativa a Secretarului General ONU, de a crea un parteneriat între Naţiunile Unite şi companii, pentru atingerea dezvoltării durabile la nivel global. Programul a devenit operaţional în vara anului 2000. Pentru a-şi atinge scopurile, Global Compact funcţionează ca o reţea formată din: agenţii ale Naţiunilor Unite, companii, organizaţii sindicale, de afaceri, organizaţii academice, instituţii guvernamentale/ administrative, alte organizaţii ale societăţii civile. Global Compact acţionează prin intermediul unui ghid pentru companiile care se orientează către asumarea şi implementarea reală a CSR. Programul prezintă direcţii şi principii universale de acţiune, împărţite pe 4 domenii de interes, după cum se poate observa din tabelul 10.1.

☝ Naţiunile Unite recomandă companiilor să integreze Principiile Global Compact în strategiile lor şi să la promoveze permanent în toate sferele de influenţă. Integrarea celor 10 principii presupune trei etape. Adică, compania:

1. îşi ia angajamentul de a respecta principiile, înscriindu-se în Global Compact;
   1. elaborează un plan de implementare a principiilor enumerate mai sus;
   1. raportează anual către Global Compact progresul făcut în implementarea tuturor principii, conform Communication On Progress Guidelines.

              ➤ Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este de multă vreme interesată de CSR, pe care îl vede ca un mijloc pentru atingerea obiectivului stabilit la Consiliul European de la Lisabona, din 2000: ,,a deveni cel mai competitiv şi cel mai dinamic sistem economic din lume, capabil de a susţine dezvoltarea economică prin locuri de muncă mai multe şi mai bune, pentru o coeziune socială mai mare". Pentru a ghida companiile în implementarea CSR, Uniunea Europeană a elaborat, de asemenea, o serie de principii universale. Acestea vizează două dimensiuni ale relaţiei dintre companii şi comunitate, după cum se poate observa din tabelul 10.2.

Tabelul 10.1. Principii universale de acţiune pentru implementarea CSR Domeniul Companiile trebuie să: Drepturile omului Să sprijine şi să respecte drepturile omului. Să se asigure că nu încalcă drepturile omului Standardele de muncă Să susţină dreptul la libera asociere. Să contribuie la eliminarea tuturor formelor de muncă forţată. Să contribuie la eradicarea fenomenului de încadrare a copiilor în muncă. Să contribuie la eliminarea discriminării în ocuparea locurilor de muncă şi exercitarea profesiei Mediul înconjurător Să abordeze anticipativ problemele de mediu. Să promoveze responsabilitatea faţă de mediul înconjurător. Să încurajeze dezvoltarea şi difuzarea tehnologiilor care nu degradează mediul înconjurător Lupta împotriva corupţiei Să combată orice formă de corupţie, mită şi şantaj.

Tabelul 10.2. Principii universale ale CSR în viziunea Uniunii Europene Dimensiunea internă Dimensiunea externă În relaţia directă cu angajaţii, companiile au responsabilitatea: să asigure îmbunătăţirea calităţii vieţii angajaţilor, la locul de muncă şi în afara acestuia;să asigure un mediu de muncă sigur şi sănătos;să abordeze în mod responsabil restructurările în caz de criză, ţinând cont de interesele tuturor părţilor implicate;să minimizeze impactul asupra mediului şi a resurselor naturale ca urmare a activităţilor pe care le desfăşoară. În relaţia cu stakeholderii, companiile trebuie: să sprijine dezvoltarea comunităţilor în care activează;să sprijine dezvoltarea sistemelor economice locale prin încheierea de parteneriate cu distribuitori autohtoni;să respecte drepturile omului prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948;să protejeze şi să încurajeze protecţia mediului înconjurător la nivel global.

UE recomandă tuturor companiilor să integreze aceste principii în codurile lor de etică şi să raporteze periodic modalităţile prin care le-au aplicat şi rezultatele obţinute. Din anul 2000, de când Consiliul European de la Lisabona a făcut apel la responsabilitatea socială a companiilor, numeroase iniţiative au fost lansate pentru a încuraja acest demers.

➤ OECD. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică s-a format din Organizaţia pentru Cooperare Economică (OEEC), înfiinţată în 1947 pentru a sprijini implementarea Planului Marshall. Misiunea organizaţiei este de a ajuta statele să atingă dezvoltarea durabilă pe plan economic. Pentru a coordona acţiunile companiilor în vederea atingerii dezvoltării durabile la nivel global, OECD a elaborat, în 1976, „Guidelines for Multinational Enterprises”. Acest ghid prevedea o serie de directive ce trebuiau luate în considerare de orice companie, indiferent de domeniul în care activa, vizând drepturile omului, protecţia mediului înconjurător, interesele consumatorilor, corupţia şi concurenţa. Astfel, OECD a publicat principii directoare (guidelines) destinate corporaţiilor multinaţionale. Companiile trebuiau: să se asigure că informaţiile comunicate în raport sunt fiabile şi pertinente; să aplice normele de calitate în ceea ce priveşte publicarea informaţiilor; să aplice normele de calitate pentru informaţiile cu caracter extra-financiar.

✯ Conform ghidului elaborat de OECD, companiile trebuie:

1. să contribuie la dezvoltarea economică, socială şi de mediu, susţinând dezvoltarea durabilă;
   1. să respecte drepturile omului în toate activităţile pe care le desfăşoară;
   1. să încurajeze dezvoltarea comunităţilor locale;
   1. să nu accepte dispense care nu sunt incluse în cadrul legislativ local privind mediul, sănătatea, siguranţa, munca şi taxarea;
   1. să sprijine şi să aplice principii şi practici echitabile de conducere a companiei;
   1. să dezvolte şi să aplice sisteme de management eficiente în construirea unei relaţii de încredere cu societăţile în care activează;
   1. să promoveze valorile companiei în rândurile angajaţilor prin programe de training;
   1. să nu discrimineze şi să nu sancţioneze indivizii sau instituţiile care atenţionează echipa de management asupra practicilor incorecte ale companiei;
   1. să îşi încurajeze partenerii de afaceri să aplice ghidul OECD;
   1. să nu se implice nejustificat în activităţi politice locale.

În concluzie, putem afirma faptul că CSR se referă la luarea în considerare a impactului general pe care o firmă îl poate avea asupra societăţii şi la necesitatea de a gestiona responsabil şi moral elaborarea strategiilor şi implementarea planurilor de acţiuni.