✯ Sunt situații de comunicare la care suntem supuși în mod constant, părăsim o situație de comunicare pentru a intra într-o alta, fără să conștientizăm de fiecare dată că de fapt am comunicat mai multe despre noi decât am realizat sau chiar dorit. Desigur, timpul nu ar fi suficient pentru a putea analiza în mod particular fiecare situație de comunicare la care suntem supuși, însă, cu scopul de a exersa, vă propunem ca din când în când să analizați situațiile comunicaționale răspunzând la următoarele întrebări:
- Cine a inițiat comunicarea?
- Cine a fost cel care a avut tendința de a pune cele mai multe întrebări?
- Cine a fost cel care a ascultat cel mai mult?
- Ce fel de gesturi am folosit în timpul vorbirii/ascultării?
- De câte ori am întrerupt persoana în timp ce vorbea?
- De câte ori am fost întrerupt în timp ce vorbeam?
- Cum se comporta partenerul de comunicare în timp ce vorbeam, a existat interes sau mai degrabă dezinteres din partea lui?
- Simt că am reușit să îi atrag atenția partenerului de comunicare suficient de mult cât să nu îl plictisesc?
- A avut partenerul meu de comunicare intenția de a mă asculta?
- A existat un limbaj comun și adecvat pe durata conversației sau au fost termeni nepotriviți și neadaptați contextului?
- M-am simțit confortabil cu tonalitatea și volumul vocii mele pe durata conversației?
- Ritmul vorbirii a fost unul echilibrat, sau s-a vorbit prea lent/rapid pentru cum aș fi preferat?
- Care este reacția corpului meu atunci când sunt în situația de a vorbi?
- Cât de frecvent am reușit să mențin contactul vizual cu partenerul de comunicare?
- La ce distanță m-am poziționat față de interlocutor?
✯ Acestea sunt doar câteva întrebări care ne pot ajuta să realizăm în ce mod comunicăm cu adevărat. Nu este suficient ca două persoane să stea față în față și să emită mesaje pentru ca această comunicare să fie catalogată drept eficientă. De aceea vă propunem ca în continuare să parcurgem câteva precondiții ale unei comunicări eficiente:
- Intenția emițătorului de a transmite un mesaj;
- Interesul receptorului pentru mesaj, sau cel puțin interesul pentru emițător;
- Existența unui limbaj comun între cei doi.
✯ Suplimentar, considerăm că există anumite condiții suplimentare, opționale, care ar prilejui o bună comunicare, dar fără de care, comunicarea tot poate exista și tot poate fi una eficientă, cu puțin mai mult efort din partea celor implicați:
✦ Existența unei relații de bună înțelegere între emițător și receptor – această relație este relativă, dat fiind că multe situații de comunicare se stabilesc între persoane necunoscute, între care poate exista de cele mai multe ori o relație neutră, sau chiar o relație de simpatie/antipatie în funcție de impresia lăsată la prima vedere;
✦ Existența unor experiențe comune între emițător și receptor – acestea ar favoriza o bună înțelegere și empatie între cei doi. În cazul în care nu există asemenea experiențe comune, se va opta pentru analogii și comparații cu situații familiare ambelor părți, pentru a facilita înțelegerea noilor subiecte și experiențe relatate.
✯ Din cele relatate mai sus, deja putem remarca faptul că sunt multe lucruri pe care le considerăm implicite atunci când vine vorba despre comunicare, fără să conștientizăm neapărat modul în care noi le putem influența.
Figura nr. 1.1. Schema comunicării
Sursa: *** Ghid de comunicare și discurs public, „Programul multi-regional integrat de stagii de practică pentru studenți în vederea creșterii gradului acestora de angajabilitate”, cofinanțat din FSE, prin POSDRU 2007-2013, disponibil online pe: http://www.practica-ta.ro/wp-content/uploads/custom/probationers/ghid-de-comunicare-si-discurs-public.pdf
☝ Comunicarea are, așadar, loc astfel: un emițător dorește să transmită un anumit mesaj receptorului său. Vom considera că a verificat îndeplinirea precondițiilor necesare menționate mai sus (intenția emițătorului, interesul receptorului, limbajul comun între cei doi) și astfel, emițătorul va începe să codifice mesajul pe care dorește să îl transmită. Fără a fi codificat, mesajul este precum o materie intangibilă, la care nu poți face referire ca fiind efectiv un mesaj/informație/ idee până nu este verbalizat, transpus în cuvinte sau simboluri. Mesajul, acum codificat într-un limbaj propriu al emițătorului, va fi transmis prin intermediul unui canal, înfruntând barierele, filtrele și zgomotele din mediul înconjurător, pentru a ajunge în formă fidelă la receptor.
Desigur, acesta având un limbaj propriu, un background cu experiențe și trăiri subiective, va traduce mesajul primit, decodificându-l în felul său. Va descompune mesajul, va înțelege esența lui și îi va atribui un sens nou, raportat la trăirile sale. Acest nou sens va fi unul relativ față de mesajul pe care emițătorul a intenționat inițial să îl transmită, depinzând de modul în care cei doi s-au implicat în comunicare. În continuare, o schemă completă a comunicării include și situația favorabilă în care receptorul oferă un feedback emițătorului. Astfel, pe baza noului sens atribuit mesajului de către receptor, acesta va recodifica noul mesaj și îl va transmite emițătorului, comunicarea continuând astfel ca un schimb de sensuri atribuite mesajului.
Scopul acestei scheme este de a crește nivelul de conștientizare a importanței fiecărei componente a comunicării, astfel încât emițătorii și receptorii să se concentreze pe a eficientiza modul în care sunt codificate, transmise și decodificate mesajele. Barierele, filtrele și zgomotele sunt cele care pot afecta destul de mult transmiterea mesajului, fiind perturbații tehnice care pot apărea în momentul transmiterii (căderi de semnal telefonic), zgomot și gălăgie la momentul și locul transmiterii mesajului, sau pot interveni simple bariere ca urmare a nerespectării precondițiilor menționate anterior: alegere necorespunzătoare a cuvintelor de către emițător, tonalitate sau limbaj nonverbal nepotrivit, respectiv oboseală, dezinteres sau prejudecăți din partea receptorului.
