În orice situație cu care se confruntă indivizii apar o serie de factori care le influențează comportamentul. Dacă transpunem întreagă această abordare a atitudinii și comportamentului în spațiul organizațional apare tentația de a-l analiza pe angajat. În afară de faptul că este membrul unei organizații, acesta aparține societății, unei familii, unuia sau mai multor grupuri sociale etc. în primul rând, însă (el sau ea) este un individ.
Toți indivizii se aseamănă, în sensul că acțiunile lor au un scop și sunt direcționate spre satisfacerea nevoilor și obiectivelor lor. Ei diferă totuși în multe privințe, care le afectează comportamentul în cadrul organizației, printre care:
- Variabile biografice- vârstă, sex, rasă, educație, experiență;
- Etape ale vieții și carierei- explorare, încercare, stabilire, avansare, menținere și declin;
- Variabile psihologice și personale- emoții, personalitate, controlul dorit sau acceptat pentru activitățile profesionale;
- Atitudini- valori referitoare la muncă, motivație, etică, surse de satisfacție și insatisfacție.
Atitudinile reprezintă o mare parte a succesului în muncă. O atitudine pozitivă este în mică parte apreciată în raport cu mulțimea de alte raționamente și principii care își manifestă influența într-o organizație. Astfel pentru unii angajați munca nu este cel mai preferat lucru pe care ar dori să îl facă în viață. Totuși muncind alături de persoane care au o atitudine pozitivă totul devine destul de agreabil: pot uita de problemele dificile cu care se confruntă în afara cadrului organizațional.
Concluzia generală care se poate desprinde este că explicarea a „ce”, „de ce” și „cum” se manifestă atitudinile și comportamentele managerilor este un lucru deosebit de dificil, iar dificultatea provine din complexitatea conceptelor necesare precum și din complexitatea și unicitatea ființei umane.
La toate acestea se adaugă climatul social-economic actual plin de schimbări și copleșit de crize, care face ca aproape toate problemele, inclusiv dimensiunile comportamentale ale managerilor, să se transforme în excepții care se abat de la „regulă”.
- Comunicarea interculturală și factorii care o influențează
Comunicarea interculturală investighează acele elemente ale culturii care influenţează în cea mai mare măsură interacţiunea între membrii a două sau mai multe culturi, atunci când indivizii se află în situaţii de comunicare interpersonală.” (Samovar, Porter, 2003).
- Factori care influențează negativ comunicarea interculturală
- Neînţelegerile datorate limbii utilizate - incapacitatea de a interpreta cu acurateţe mesajul.
- Şocul cultural - incapacitatea de a înţelege sau accepta oamenii cu seturi diferite de valori, standarde şi stiluri de viaţă diferite de cele ale noastre.
- Capacitatea redusă de ascultare - lipsa de concentrare necesară ascultării critice. Rezultatul îl reprezintă neînţelegerea mesajului sau mesajelor recepţionate.
- Etnocentrismul - credinţa că propria cultură este superioară celorlalte.
- Insensibilitatea - lipsa de interes faţă de nevoile şi sentimentele celorlalţi. Pentru mulţi dintre receptori, emiţătorii apar ca insensibili atunci când comunicarea este abruptă şi exprimă o atitudine agresivă sau egoistă a emiţătorului.
- Lipsa de deschidere sau sinceritate - sentimentul existent atunci când climatul este prea formal, iar oamenii nu se simt liberi să îşi exprime deschis opiniile.
