- Dezvoltarea propriei abordări
Bunii negociatori sunt întotdeauna capabili să-i citească pe ceilalţi.
Sunt capabili să renunţe la propria poziţie, abandonând un anumit punct şi alegând altul. Pot să-şi asume rolul de observator imparţial, menţinându-şi o stare de calm mental.
Ei pot lupta dur şi totuşi să piardă cu multă graţie când este necesar...
- Asertivitatea, ‘’arta de a spune NU’’ pentru a :
- evita ca micile probleme să devină mari
- găsi mai multe căi pentru a fi direct
- ajuta la obţinerea acordului
- face lucrurile mai simple când este nevoie
- a opri violenţa
- putea face faţă situaţiilor dificile
- ieşi din situaţii dificile
- schimba modul în care eşti tratat
- face faţă sentimentelor dificile
- Controlul sentimentelor şi emoţiilor
E nevoie să se recunoască că sentimentele puternice asociate cu comportamente schimbătoare există şi sunt frecvente.
Pasul următor este că aceste sentimente (de obicei dificile) pot fi privite ca un lucru bun, un semn că ceva se întâmplă. In acest punct oamenii pot începe să aleagă să-şi arate aceste sentimente mai degrabă decât să le ascundă sau să pretindă că nu există.
Ideea de alegere este în sine foarte importantă.
Dacă oamenii au de ales cum să se comporte pot realiza că este în ordine să se acomodeze cu ceva care nu le convine. Pot să o facă fiindcă vor, este în avantajul lor.
Mulţi cred că pentru a fi asertiv trebuie să ignori ceea ce simţi şi doar să te ţii tare pe poziţie. In fond ignori acele sentimente în detrimentul tău.
De multe ori magnitudinea sentimentelor este disproporţionată faţă de situaţie.
Ele pot reflecta mai degrabă un eveniment anterior. Şi pentru că acel eveniment anterior a fost atât de dificil avem senzaţia că orice altă situaţie similară va fi la fel.
Doar în timp şi prin experienţă, când înţelegem cât de eronat este acel sentiment putem să facem ceva să ne schimbăm comportamentul. Mulţi ştiu ce pot zice şi ce pot face.
Mulţi dintre cei neasertivi îşi fac socoteala despre cum pot rezolva un conflict în care sunt implicaţi şi cu toate astea gura lor spune „da”, deşi capul lor spune „nu”. A şti ce spui nu este problema aici.
De aceea, când este vorba de practicarea artei de a spune nu, este înţelept să lărgim
perspectiva, căci nu e vorba de a deveni mai asertiv, ci mai degrabă de a ne schimba
comportamentul pentru a-l adapta condiţiilor.
În timp ce asertivitatea poate crea rezistenţă şi resentimente în multe situaţii, folosind
farmecul, umorul sau chiar manipularea deliberată, spunând adevărul, poate să ne aducă
unde dorim fără a fi obligaţi să adoptăm un comportament contrar personalităţii noastre.
ASERTIVITATEA, face parte din arsenalul abilităţilor de comunicare şi se referă la capacitatea fiecăruia de a-şi susţine punctul de vedere. Este fără îndoială o abilitate foarte importantă în contextul comunicării interne şi al dezvoltării organizaţionale.
Interacţiunea fiecăruia dintre noi cu contextul organizaţional presupune intersecţia
drepturilor şi nevoilor noastre cu drepturile şi nevoile celorlaţi membrii ai grupurilor din
care facem parte la un moment dat.
Drepturile oricărui angajat includ atât drepturile de natură juridică cât şi pe cele general
umane. Intre acestea din urmă se numără:
- dreptul de a exprima opinii şi idei diferite
- dreptul de a se gândi la propriile nevoi
- dreptul de a nu înţelege
- dreptul de a cere sfatul sau ajutorul celor din jur
- dreptul de a refuza
- dreptul de a greşi
- dreptul de a-şi schimba opinia
- dreptul de a avea succes
Ca tip de comportament, asertivitatea este un model echilibrat în raport cu stilul agresiv
şi stilul pasiv.
Comportamentul pasiv rezultă de obicei dintr-o încredere scăzută în propria persoană.
Persoanele cu comportament pasiv:
evită să-şi spună punctul de vedere
evită conflictele, tind să-şi asume o vină şi când nu o au
doresc să mulţumească
au un stil prea conciliant.
Persoanele cu comportament agresiv au în general o încredere exagerată în propria persoană, ceea ce conduce conştient sau înconştient la agresivitate.
Sunt şi cazuri în care, din lipsă de încredere în sine, un individ poate deveni viclean şi manipulativ, ceea ce reprezintă un alt tip de agresivitate. Ambele manifestări au în comun tendinţa de a încălca drepturile celorlaţi.
In contrast cu cele de mai sus, comportamentul asertiv se caracterizează prin echilibru,
încredere în sine, onestitate, opinii, sentimente şi nevoi comunicate cu claritate, respect
pentru nevoile şi drepturile celorlalţi.
Comportamentul asertiv tinde să evite conflictele printr-o atitudine deschisă şi
argumente. Drepturile asumate pentru propria persoană sunt în echilibru cu drepturile
acceptate pentru ceilalţi.
- Abilităţi de asertivitate
- Ce este arta de a spune nu
- Ce nu este asertivitatea
- Nu amabil dar nu dezagreabil
- Să ne schimbăm pentru a-i schimba pe alţii
Tipuri de comportament , stiluri de comunicare și consecințe ale acestora
| Asertiv | Agresiv | Pasiv |
| Consecinţe sociale | ||
| Ceilalţi sunt încântaţi că le iau în considerare dorinţele | Ceilalţi nu sunt încântaţi că le iau în considerare dorinţele | Ceilalţi sunt încântaţi că le iau în considerare dorinţele |
| Ceilalţi mă privesc cu respect | Ceilalţi mă privesc cu teamă | Ceilalţi nu mă respectă |
| Ceilalţi sunt motivaţi să mă trateze într-un mod similar | Ceilalţi sunt motivaţi să mă trateze într-un mod similar | Ceilalţi nu au încredere în sinceritatea mea |
| Ceilalţi îmi caută compania | Ceilalţi îmi evită compania | Ceilalţi mă tratează ca pe o anexa. |
| Consecinţe de raţionament | ||
| Mă aştept ca lumea să fie pietenoasă | Mă aştept ca lumea să fie ostilă şi dezinteresată | Mă aştept ca lumea să fie ostilă şi dezinteresată |
| Mă aştept ca alţii să fie atenţi la nevoile mele | Mă aştept ca alţii să profite de mine | Mă aştept ca alţii să nu fie interesaţi de nevoile mele |
| Mă aştept ca nevoile mele să se îndeplinească | Mă aştept ca nevoile mele să se îndeplinească | Mă aştept ca nevoile mele să nu se îndeplinească |
| Consider că am un oarecare control asupra mediului meu înconjurător | Consider că trebuie să controlez mediul meu înconjurător | Consider că alţii controlează mediul meu înconjurător |
| Mă aştept să-mi îndeplinesc scopurile şi idealurile | Mă aştept să-mi îndeplinesc scopurile şi idealurile | Nu mă aştept să-mi îndeplinesc scopurile şi idealurile |
| Consecinţe emoţionale | ||
| Fericire | Furie; teamă | Teamă; tristeţe; furie |
| Consecinţe comportamentale | ||
| Abordare pozitivă | Abordare negativă | Evitare; episoade de abordare negativă |
