Modul I – Comunicarea- factor decisiv al procesului de negociere

• COMUNICAREA – ELEMENTE DE BAZĂ

DE CE SUNT IMPORTANTE ABILITĂŢILE DE COMUNICARE

A fi un bun comunicator presupune abilităţi reale. Aceste abilităţi pot fi şi trebuie dezvoltate, perfecţionate şi completate treptat în mod permanent. Ele reprezintă miezul abilităţilor interpersonale şi cu cât suntem mai conştienţi de cum funcţionează aceste mecanisme cu atât mai eficientă va fi comunicarea noastră.

Pentru a fi eficienţi în afaceri trebuie să comunicăm bine. Pentru a fi bun, un manager trebuie să comunice excepţional de bine.

Ne referim aici la dinamica elementelor de bază în comunicare, capacitatea de a ne îmbunătăţi abilităţile de comunicare, utilizarea tehnicilor eficiente de promovare şi îmbunătăţire a relaţiilor interpersonale prin adoptarea unei adevărate strategii de comunicare personală:

• comunicarea este individuală
• cum se produce comunicarea
• ce poate împiedica comunicarea eficientă
• rezolvarea conflictelor
• îmbunătăţirea permanentă a abilităţilor de comunicare

• Comunicarea este individuală – Nu suntem toţi la fel

Fiecare comunică în felul său personal şi vede lumea cu proprii ochi. Cea mai importantă calitate pe care o putem avea în comunicare, pentru a ne putea îmbunătăţi imediat şi semnificativ abilităţile de comunicare este capacitatea de a înţelege punctul de vedere al celuilalt şi modul acestuia de a vedea lumea. Astfel ne vom putea adapta propriul comportament în mod corespunzător.

• Schimbă-te pe tine însuţi pentru a-i putea schimba pe alţii

Alături de calitatea de mai sus trebuie să existe convingerea că singura persoană pe care putem spera să o schimbăm în procesul de comunicare este propria persoană. De aceea, cel mai bun mod de a controla dinamica unei situaţii este să facem schimbări în ceea ce ne priveşte. Când putem face asta, suntem deja în măsură să ne îmbunătăţim relaţiile cu cei din jur.

• Fiecare dintre noi este unic în felul său                              

Nu există un singur mod corect de a comunica. Comunicarea eficientă are loc atunci când reacţionăm la acele lucruri care ştim că sunt adevărate despre, sau pentru noi.

Stilul nostru personal spune poate mai multe decât toate cuvintele pe care le putem folosi. Mulţi tind să caute ce e rău în ceea ce fac ei înşişi sau alţii decât să se concentreze asupra aspectelor pozitive care îi caracterizează

• COMUNICAREA VERBALĂ ŞI NON-VERBALĂ

Dacă nu ne este clar ce vrem şi ce intenţii avem, cealaltă persoană (sau persoane) pot uşor (şi uneori în mod deliberat) interpreta greşit ceea ce spunem.

Ceea ce facem contează la fel de mult ca ceea ce spunem. Cuvintele sunt în general considerate ca reprezentând numai 7-11% din comunicare. Comportamentul transmite un mesaj subconştient celorlalţi şi trebuie să controlăm neapărat conţinutul acestui mesaj.

Limbajul vorbit este unul dintre cele mai puternice reflecţii ale modului în care gândim şi simţim despre noi înşine şi despre ceilalţi.

Trebuie să avem grijă de scăpările, justificările şi scuzele pe care le folosim. Putem obţine efecte importante schimbând câte ceva în limbajul nostru şi dezvoltându-ne abilităţile verbale.

• Ciclul de comunicare

Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pe întreaga durată a ciclului de comunicare care include:

• ce se spune,
• ce se aude,
• ce se înţelege,
• ce se convine,
• ce se concluzionează şi implementează.

• Cu toţii facem prea multe supoziţii

Trebuie să fim conştienţi de supoziţiile pe care le facem, mai ales imaginându-ne ceva şi acţionând ca şi cum ar fi fost adevărat. Să fim atenţi dacă ne modificăm comportamentul faţă de anumite persoane ca urmare a unor presupuneri pe care le facem!

            De asemenea, să fim atenţi la supoziţiile pe care credem că le fac alţii despre noi!

Supoziţiile nu sunt neapărat „rele”.

Uneori este important să lăsăm oamenii să-şi păstreze supoziţiile despre noi (sau măcar o parte dintre acestea)!

Un mod corect de a folosi supoziţiile este să spunem celuilalt: „Am presupus că aşa şi aşa. Greşesc?” sau Fac aici o supoziţie despre....Sunteţi de acord?”

Buna comunicare la locul de muncă este adesea împiedicată de prea multe supoziţii neconfirmate.

• Nevoia de a avea dreptate

Este un domeniu pe care toţi îl cunoaştem – toţi vrem să avem noi dreptate, iar celălalt să greşească.

 E nevoie să exersăm capacitatea de a renunţa la nevoia de a avea întotdeauna dreptate.

Să ne gândim că avem de comunicat o informaţie sau un punct de vedere, mai de grabă decât să-l atacăm pe celălalt cu „argumente”.

Dacă vrem într-adevăr să avem relaţii bune cu cei din jur, cheia este să fim capabili să

schimbăm ceea ce dorim în procesul de comunicare. Putem porni cu ideea de a dori ca cealaltă persoană să fie de acord cu noi, dar putem ajunge să renunţăm la această dorinţă şi să îl lăsăm să vadă că îi înţelegem punctul de vedere.

•   Deci…Ce este COMUNICAREA ?

         Definiţii ale comunicării

• reprezintă un proces de transmitere de informaţii (fapte, idei, impresii)
• necesită cel puţin doi poli (individ-individ, individ-grup etc.)
• etimologic - limba latină: „communis” = a fi în relaţie cu…,  a pune de acord….
• sociologic - proces de emitere a unui mesaj şi de transmitere a acestuia într-o manieră codificată cu ajutorul unui canal către un destinatar în vederea receptării
• psihologic -  relaţie între indivizi ce implică trans-mitere intenţionată sau nu,  cu influenţe asupra receptorului şi cu efect retroactiv.

• Elementele componente ale  comunicării

Mesaj

                           Canal

Emiţător            Cod                  Receptor

                           Context

                        Feed-back

• Funcțiile comunicării
• de motivare, atât a persoanelor aparţinând comunitaţii dar şi a reprezentanţilor diferitelor grupuri;
• de control, prin rapoarte de activitate, bugete, etc;
• emoţională: de exprimare a sentimentelor şi poziţiei faţă de o anumită problemă, dar şi „liantul” care-i leagă pe membrii unei comunităţi;
• de obţinere de informaţii: factor important pentru procesul decizional, dar şi pentru orice activitate structurată care îmbunătăţeşte capacitatea orga-nizaţiei de a achiziţiona, împărtăşi şi utiliza cunoş-tinţe care îi cresc şansele de supravieţuire şi de succes.

• Tipuri și Limbaje de comunicare
• Limbajul verbal (7%): respectiv CUVINTELE
• Limbajul paraverbal (38%): respectiv STIMULI ŞI SEMNALE transmise prin tonul, volumul şi ritmul vocii
• Limbajul nonverbal (55%): respectiv stimuli şi semnale transmise prin: FIZIONOMIE, MIMICĂ, GESTICĂ, POSTURĂ

• Paralimbajul şi limbajul nonverbal au rolul de a:
• susţine mesajele verbale: „E haios” – râs
• accentuarea mesajelor verbale: „Ieşiţi!” – braţul întins spre ieşire
• înlocuirea mesajelor verbale: „Taci, te rog!”(nerostit) înlocuit de ducerea degetului arătător la buze
• Contrazicerea mesajelor verbale: „M-am supărat pe tine” – zâmbet larg, râs